Cercetări

Modificări serice prezente cu zeci de ani înainte de diagnosticul de cancer cerebral

în 25.10.2017
Modificările serice imunologice ce pot fi identificate cu mai bine de 20 de ani înainte de diagnosticarea unei tumori cerebrale pot reprezenta o nouă manieră de intervenție precoce în cazul cancerelor.

Studiul a evaluat 277 citokine serice – proteine semnalizatoare ce reglează răspunsurile imune – și asocierea lor cu tumorile cerbrale. Cercetătorii au descoperit că cinci dintre aceste citokine serice și una din interacțiunile citokine-receptor sunt asociate în mod independent cu modificprile ce stau la baza riscului preclinic de cancer cerebral.

Receptorul beta 10 pentru interleukină, factorul endotelial de creștere vasculară (VEGF), catenina beta-1 (beta-catenina) și chemokina 22 (CCL222) sunt citokine asociate cu riscul apariției gliomului, cu mai bine de 10 ani înainte de diagnostic.

În plus, factorul inhibitor de leucemia a fost asociat cu scăderea riscului de gliom într-un interval de 5 ani anterior diagnosticului. mai mult, interacțiunea dintre receptorul alfa slL4 al interleukinei 4 solubile și recerptorul alfa al interleukinei 4 (slL4RA) a fost prezentă constant de-a lungul a 20 de ani anterior diagnosticului.

La ora actuală, perioada de supraviețuire post-diagnostic cancer tumoral este de 14 luni. Simptomele preclinice apar la 3 – 6 luni înaintea diagnosticului de gliom stadiul 4 sau glioblastom, la aproximativ 80% dintre cancerele cerebrale de la adulți.

În cadrul studiului, cercetătorii au analizat probe de ser colectate de la 487 de pacienți diagnosticați ulterior cu gliom. Probele au fost comparate cu un număr identic de specimene control, provenite de la pacienți sănătoși, din aceiași categorie de vârstă și sex. Toate probele au fost colectate de Janus Serum Bank Cohort din Oslo, Norvegia. Banca deține peste 300.000 de probe de ser de la indivizi sănătoși, majoritatea efectuând controale periodice de evaluare a sănătății sistemului cardiovascular, începând cu anul 1972.

Cercetătorii au urmărit acțiunea a 12 citokine. În micromediul tumoral, citokinele utilizate de tumoră pentru a suprima răspunsul imun și a stimula creșterea tumorală. Factorul de creștere angiogenică asigură aportul de sânge în mediul tumoral, iar alte citokine imunosupresoare recrutează celule T reglatoare și facilitează creșterea celulelor tumorale.

Între cele 12 citokine, corelațiile au fost mai slabe în cazul pacienților cu cancer decât în cazul pacienților sănătoși, o observație similară cu cea obținută în studii anterioare care arătau apariția de modificări ale activității citokinelor implicate în alergii cu 5 ani înaintea diagnosticului de cancer cerebral. Respectivul studiu arăta că interacțiunea dintre interleukina 4, o citokină activă în alergii și funcțiile cerebrale normale, și receptorul său, slL4RA, reduc riscul apariției gliomului.

În studiul de față, cercetătorii se așteptau să observe un patern similar, cu pacienții sănătoși având concentrații mai mari de citokine proalergene decât pacienții diagnosticați, ulterior, cu gliom. Când nu a fost observată această corelație, a fost căutată o a doua, de creștere a nivelului citokinelor inflamatorii sau imunosupresoare după diagnostic. Nu a fost identificată nici aceasta. În schimb, au observat că citokinele cu rol în gliomageneză, precum VEGF1, CCL222 și beta-catenina-3, au fost asociate cu viitoarele cazuri de gliom, cu cel puțin 10 ani înainte de diagnostic.

Această observație a fost înregistrată și într-un alt studiu ce a arătat comunicarea bidirecțională dintre creier și imunitatea sistemică, în absența oricărei patologii: sistemul limfatic transportă celule imunitare la nivelul nodulilor limfatici cervicali.

Bibliografie

Schwartzbaum J et al. PLOS ONE 2017;12(6):e0178705.


Distribuie pe: