Terapii

Detoxifiere. Terapia cu zeoliți

Scurt istoric

Zeoliții sunt minerale vulcanice naturale care sunt exploatate în diferite părți ale lumii. Deoarece mulți vulcani sunt situați pe insule sau în apropierea unui ocean, lava încinsă și cenușa rezultate în urma erupției se varsă adesea în mare. Datorită unei reacții chimice între cenușa vulcanului și sarea de mare, de-a lungul a mii de ani, minerale uimitoare precum zeoliții se formează în această lavă întărită.

Clasa mineralelor cunoscute ca zeoliți a fost descrisă pentru prima dată în 1756 de minerologul suedez Axel Fredrick Cronstedt. Mai exact, el a descoperit că stilbita, un tip de zeolit, pierde mare parte din apa conținută atunci când este încălzit. În baza acestei observații, el a numit clasa materialelor descoperite zeoliți– termenul grecesc pentru "pietre de fierbere".

În ultimele decenii, comunitatea medicală a analizat mai aprofundat potențialul antitumoral al zeoliților. Aceste minerale sunt 100% naturale, sigure și netoxice. Formele specifice de zeoliți au fost, de asemenea, recunoscute de Administrația Federală a Medicamentului (FDA) cu statut GRAS, ceea ce înseamnă că sunt recunoscute în general ca fiind sigure. Zeoliții au capacitatea de captare a metalelor grele, cum ar fi mercurul, plumbul, cadmiul și arsenicul, și de eliminare sigură a lor din organism.

Conform rezultatelor unor cercetări realizate în anul 2003, zeolitul micronizat, combinat cu un tratament standard chimioterapic (Doxorubicină), a redus rata metabolică a celulelor canceroase, a redus semnificativ rata de metastazare la nivel pulmonar și a crescut efectele anticanceroase ale tratamentului chimioterapic.

Cum acționează în corp

Zeoliții sunt compuși higroscopici, cu o structură fină, poroasă, care le conferă remarcabile proprietăți ionizante, absorbante și de chelatare. În condiții de supraexpunere, aceste proprietăți pot modifica compoziția ionică, pH-ul și capacitatea de sistem-tampon a tractului gastro-intestinal.

Zeolitul controlează sângerarea prin absorbția apei la locul hemoragiei, printr-o reacție exotermă care susține concentrarea factorilor de coagulare și a trombocitelor, determinând formarea cheagurilor. Efectele zeolitului de modificare a capacității de soluție-tampon a pH-ului și, astfel, la adsorbția nitrozaminelor în soluție acidă, au condus la afirmații, încă nedemonstrate irevocabil, că acesta ar putea elimina substanțele cancerigene de la nivelul stomacului.

Zeolitul este un mineral vulcanic încărcat negativ, care atrage în mod natural toxine încărcate pozitiv, stocându-le în structura sa poroasă. Deoarece are o afinitate mare față de metalele grele, atunci când zeolitul este exploatat în mine, el conține, de multe ori, și metale grele. Pentru a se obține forma de zeolit administrabilă la pacienți, acesta este încălzit și răcit într-un proces ce durează patru zile, în vederea purificării și eliminării metalelor atașate și a îmbogățirii cu calciu, potasiu și magneziu.

Procedura medicală

Zeoliții pot fi adminitrați sub formă lichidă sau sub formă de pudră (capsule).

Recomandări

Terapia cu zeolit este recomandată în cazul diferitelor forme de cancer, autism, diaree, herpes, având efect imunomodulator. De asemenea, datorită capacității sale de echilibrare a pH-ului organismului, are rol în detoxifiere și eliminarea metalelor grele acumulate în corp.

Deși există numeroase studii in vitro și pe animale care demonstrează proprietățile sale anticanceroase, nu există date clinice care să confirme utilizarea zeolitilor pentru prevenirea sau tratamentul cancerului. Cu toate acestea, FDA recomandă utilizarea acestui produs, considerându-l sigur.

Beneficii

Zeoliții sunt minerale care conțin în principal compuși de aluminiu și siliciu. Ei sunt utilizați ca agenți de uscare, în detergenți și în purificatoarele de apă și de aer.

Zeoliții sunt, de asemenea, comercializați ca suplimente alimentare pentru a trata cancerul, diareea, autismul, herpesul și mahmureala și pentru a echilibra pH-ul și a elimina metalele grele din organism. Cu toate acestea, nu există date publicate pentru a susține aceste utilizări. Mai mult, FDA a emis mai multe scrisori de avertizare distribuitorilor pentru afirmații înșelătoare despre produsele zeolitice. Erionitul, un tip de zeolit fibros, poate provoca anumite tipuri de cancer pulmonar atunci când este inhalat.

Efectul antitumoral

Studiile in vitro indică faptul că zeolitul micronizat inhibă protein kinaza B, induce exprimarea proteinelor supresoare tumorale și limitează efectele negative ale speciilor reactive de oxigen. Studiile pe animale au arătat că acesta a redus metastazele și a crescut efectul doxorubicinei datorită proprietăților sale antioxidante. Zeoliții pot avea, de asemenea, atât efecte imunosupresoare, cât și imunostimulatoare, determinând o scădere a producției de celule sangvine în măduva osoasă, dar și creșterea reacției grefă contra gazdă. Studiile au arătat că zeolitul poate afecta activitățile receptorilor serotoninergici din creierul șoarecilor cu carcinom mamar, dar implicațiile clinice pentru oameni nu sunt încă clare. Unele studii contradictorii au indicat că suplimentarea cu zeolit nu a mărit rata de supraviețuire la animalele cu diferite forme de cancer.

Studiile au mai arătat că zeolitul activează gena p21. Cercetări anterioare au demonstrat că gena p21 este implicată direct în procesele de moarte celulară a celulelor canceroase. P21 acționează ca un supresor tumoral deoarece controlează evoluția ciclului celular. Activarea p21 pare să oprească creșterea tumorilor prin suprimarea directă a semnalelor de creștere. Rezultatele studiilor in vitroau arătat că, în urma expunerii la zeolit, toate celulele canceroase testate au fost distruse în 72 de ore. Studiile au demonstrat că p21 inhibă activitatea JNK-1, tot mai multe observații detaliind faptul că cele două molecule formează împreună un complex. JNK-1 face parte din clasa kinazelor activate în condiții de stres. Deși în condiții specifice de stres, aceste kinaze sunt active, determinând instalarea apoptozei, în anumite celule canceroase, activarea lor promovează, dimpotrivă, proliferarea celulară necontrolată. Inactivarea JNK-1 poate reprezenta unul din motivele pentru care antioxidanții cresc citotoxicitatea agenților chimioterapici în celulele canceroase, în timp ce, pe de altă parte, au și un rol protector antiapoptotic la nivelul neuronilor afectați de acțiunea radicalilor liberi.

Studiile pe modele animale au arătat că zeoliții pot determina dispariția sau micșorarea tumorilor (cancer de piele, cancer de prostată, cancer mamar), în unele cazuri, chiar și numai după o lună de tratament. Tratamentul cu zeoliți afectează proliferarea și supraviețuirea mai multor forme de cancer, inhibând diviziunea celulară, în funcție de concentrația administrată. Afectarea multiplicării celulare este datorată, în parte, inducției inhibitorilor kinazelor ciclin dependente (cdk), inhibării expresiei B/Akt și stimulării proceselor apoptotice. În cadrul experimentelor in vitro, amigdalina a prezentat o eficiență remarcabilă în inhibarea activității protein-kinasei B/Akt pe linii celulare tumorale. Această inactivare a determinat stoparea creșterii celulare și apoptoza celulelor canceroase. Studiile au demonstrat că Akt inactivează acțiunea unui important inhibitor de ciclină, precum și a supresorului tumoral p27KIP1.

Alte studii au arătat că zeoliții cresc sinteza moleculelor supresoare p21 și p27, împreună cu inhibarea acțiunii oxidului nitric și ai altor oxidanți.

Shim J, Lee H, Park J, Kim H, Choi EJ. Nature 1996; 381:804–807.
Bost F, Mckay R, Dean N, Mercola D. J Biol Chem 1997; 272:33422–33429.
Patel R, Bartosch B, Blank JL. J Cell Science 1998; 111:2247–2255.
Li DM, Sun H. Proc Natl Acad Sci USA 1998; 95:15406–15411.
Moore SM et al. Cancer Res 1998; 58:5239–5247.
Peterson MW, Kirschbaum J. Am J Physiol 1998; 19:L262–L268.
Pavelić K et al. Journal of Molecular Medicine 2001; 78(12):708-720.
Zarkovic N et al. Anticancer Research 2003; 23:1598-1596.
Sun CY et al. Dalton Trans 2012; 4:6906-6909.

Efecte adverse și contraindicații

Erionitul, un tip de zeolit natural fibros, poate cauza cancer atunci când este inhalat. Nu există dovezi că alte forme de zeolit cauzează cancer.

Vulkansandkuren, un produs zeolit comercializat în Europa, conține niveluri ridicate de metale grele, inclusiv arsenic, plumb, mercur, cadmiu, nichel, cupru și crom.

Zeolitul nu se aplică direct pe piele.

Zeolitii se pot lega de alte substanțe și pot neutraliza acidul gastric, împiedicând absorbția corespunzătoare a medicamentelor sau scăzând eficiența lor.

Zeoliții nu se administrează persoanelor care urmează sau au fost supuse unei operații de transplant.

Zeoliții au efecte antioxidante și pot interfera cu acțiunile chimioterapicelor.

Zeoliții pot scădea biodisponibilitatea antibioticelor (tetraciclină, chinolone) sau a medicamente feroase.

Deoarece zeoliții au proprietăți de chelatare și pot crește pH-ul gastrointestinal, ei pot interacționa potențial cu multe medicamente prescrise atunci când sunt administrate concomitent. În plus, poate apărea dezintegrarea prematură a medicamentelor cu acoperire enterică în timpul utilizării concomitente.

Zeoliții pot provoca reacție grefă versus gazdă și, prin urmare, nu trebuie utilizate împreună cu alte imunosupresoare sau la pacienți cu transplant.

Bibliografie selectivă

Baris YI, Grandjean P. J Natl Cancer Inst 2006; 98(6):414-417.
Burton GA, Jr., Nordstrom JE. Environ Toxicol Chem 2004; 23(12):2844-2850.
Carbone M et al. Proc Natl Acad Sci USA 2011; 108(33):13618-13623.
Carbone M, Yang H. Clin Cancer Res 2012; 18(3):598-604.
Elmore AR. Int J Toxicol. 2003; 22 Suppl 1:37-102.
Fruijtier-Polloth C. Arch Toxicol 2009; 83(1):23-35.
Kawahara M, Kato-Negishi M. Int J Alzheimers Dis. 2011;2011:276393.
Martin-Kleiner I et al. Food Chem Toxicol 2001; 39(7):717-727.
Metintas M et al. Arch Environ Occup Health 2010; 65(2):86-93.
Muck-Seler D, Pivac N. Life Sci 2003; 73(16):2059-2069.
Pavelic K et al. J Cancer Res Clin Oncol 2002; 128(1):37-44.
Pavelic K et al. J Mol Med (Berl) 2001; 78(12):708-720.
Tomljenovic L. J Alzheimers Dis. 2011; 23(4):567-598.
Turner KK et al. Biol Trace Elem Res 2008; 121(2):134-148.
Watkins KL, Southern LL. Poult Sci 1993; 72(2):296-305.
Zarkovic N et al. Anticancer Res 2003; 23(2B):1589-1595.
Zhou CF, Zhu JH. Chemosphere 2005; 58(1):109-114.