Terapii

Psihoterapie

Cancerul a devenit mult mai tratabil în ultimii ani datorită progreselor din medicină, care duc adesea la detectarea mai timpurie și la opțiuni mai eficiente de tratament. Cu toate acestea, un diagnostic de cancer este încă probabil să fie greu de primit și adesea aduce o gamă largă de emoții și poate avea un impact semnificativ asupra multor aspecte ale vieții unei persoane astfel diagnosticate.

Sprijinul unui profesionist în domeniul sănătății mintale poate ajuta pe cineva să facă față impactului psihologic al diagnosticului și poate fi un aspect important al tratamentului, atât pentru cei care suferă de cancer, cât și pentru cei apropiați.

Aproape jumătate dintre pacienții cu cancer experiază și dificultăți emoționale, cel mai adesea anxietate sau depresie. Și, pe măsură ce boala progresează, aceste stări se intensifică. Chiar dacă sunt vindecabili, între 10 și 15% dintre pacienți nu se pot adapta emoțional la diagnosticul lor.

Psihoterapia este o abordare non-farmacologică care are scopul de a ajuta pacienții diagnosticați cu cancer să facă față problemelor de ordin psihic ce iau naștere ca urmare a acestei noi etape din viața lor. Beneficiul psihoterapiei a fost documentat și demonstrat, iar tipurile de psihoterapii propuse în ziua de astăzi sunt extrem de variate.

Psihoterapia integrativă reprezintă o abordare completă a problemelor emoționale, axată pe creșterea resilienței și a resurselor personale pe care boala le naște în viața pacientului. Include principiile fundamentale ale psihoterapiei tradiționale și ale medicinei holistice de promovare a vindecării la toate nivelurile: emoțional, fizic, mental și spiritual. Psihoterapia integrativă își propune să creeze o alianță sănătoasă între minte, corp și suflet, pentru a permite pacienților să gestioneze stresul și greutatea noii provocări.

Știm că mințile noastre pot să sară repede în scenariile cele mai grave, în comportamente de îngrijorare și de autoapărare. Ne putem simți copleșiți, putem simți că pierdem direcția și controlul asupra vieții noastre. Aceste modele de gândire contribuie și ele la boală.

Psihoterapeutul familiarizează pacientul cu aspecte privind cursul natural al bolii, abordări flexibile, în acord cu starea medicală a pacientului cu privire la tratamentul bolii, integrând și aspectele legate de calitatea vieții pacientului.

Fiecare persoană are propriul său mod de a răspunde la această criză. Psihoterapia vă ajută să determinați factorii care au contribuit la apariția și perpetuarea problemelor de diferite naturi ce au avut un rol decisiv în apariția bolii, vă ajută să conștiențizați temerile, anxietatea și să trăiți altfel durerea.

În plus, față de sesiunile de terapie individuală în care pacienții învață să facă față temerilor și să aleagă cel mai bun tratament pentru boala lor, clinica oferă, de asemenea, consiliere familială și terapie de grup.

Problemele existențiale și spirituale se află la granița noilor cercetări clinice și medicale din îngrijirea paliativă și de susținere a pacienților cu cancer. Aspectele existențiale și spirituale, cum ar fi sensul bolii și al vieții, speranța și spiritualitatea, au început să primească o atenție sporită în rândul clinicienilor și al cercetătorilor.

Valorile religioase și spirituale sunt importante pentru pacienții care se confruntă cu cancerul. Mulți pacienți cu cancer se bazează pe credințe și practici spirituale sau religioase pentru a-i ajuta să facă față bolii lor. Pentru furnizorii de asistență medicală, bunăstarea spirituală sau religioasă este uneori privită ca un aspect al medicinei complementare și alternative, deși ea ocupă un rol central în viața persoanei.

Sufletul se manifestă și în trup. Felul în care ne trăim viața este oglindit în sănătatea trupului nostru. Vindecarea trupului nu poate fi făcută decât prin vindecarea sufletului.

Bibliografie selectivă

Anderson B et al. Cancer 2008; 113:3450–3458.
Aukst-Margetic B et al. General Hospital Psychiatry 2005; 27:250–255.
Ben-Arye E et al. Supportive Care in Cancer 2006; 14:147–152.
Breitbart W. Revue Francophone de Psycho-Oncologie 2005; 4:237–240.
Breitbart W. Supportive Care in Cancer 2002;  10:272–280.
Bultz BD, Holland JC. Commun Oncol 2006; 3:311–314.
Garlick M et al. J Clin Psychol Med Settings 2011;18(1):78-90.
Massie MJ. J Natl Cancer Inst Monogr 2004; 32:57–71. 
Norman Straker. J Psychother Pract Res 1998; 7(1):1–9.
Singer S et al. Ann Oncol 2010; 21:925–930.
Sogaard M et al. Clin Epidemiol 2013; 5:3–29.