Departamente
Hipertermia. Medicină Integrativă
Hipertermia mai este denumită și termoterapie. Această formă neinvazivă de terapie presupune expunerea, în scop terapeutic, la temperaturi înalte a întregului corp sau a anumitor zone ale corpului. În ultimii ani, această terapie a început să fie tot mai utilizată ca formă complementară în tratamentul cancerului.
La ora actuală, hipertermia generală (sistemică) și cea locală sunt utilizate în mod curent în cadrul mai multor centre medicale universitare din Europa și Statele Unite.
Hipertermia locală
Hipertermia locală (mai exact electro-hipertermia modulată sau oncotermia) este considerată astăzi la nivel internațional drept „a patra armă de luptă împotriva cancerului” (German Cancer Aid). Face parte dintre terapiile oncologice neinvazive, care acționează prin distrugerea țintită a celulelor tumorale și stimularea sistemului imunitar. În cadrul procedurii, țesutul canceros este încălzit atât de mult, încât suferă necroză sau apoptoză. Un alt beneficiu este faptul că țesutul malign devine mult mai receptiv la tratamentele oncologice clasice.
Hipertermia locală folosește un punct slab al tumorii canceroase, anume incapacitatea acesteia de a se confrunta cu temperaturi ridicate. Țesutul sănătos din jurul tumorii reglează temperatura prin creșterea fluxului sanguin și dilatarea vaselor de sânge, în timp ce țesutul tumoral înregistrează, dimpotrivă, o scădere a circulației sanguine. De acea, pentru tumoră creșterea temperaturii funcționează ca o capcană, căci circulația proastă din țesutul tumoral provoacă hipoxie (lipsă de oxigen), dezvoltarea unui mediu celular acid și nociv, incapacitatea de asimilare a nutrienților și autointoxicare. Astfel, supraîncălzirea (temperaturi între 41ºC și 43ºC) duce la o perturbare considerabilă a metabolismului celulelor tumorale, ceea ce determină moartea acestora.
Procedura
În cadrul acestei forme de terapie, asupra organului sau țesutului afectat de tumoră sunt direcționate controlat și țintit ultrasunete sau curenți electrici de frecvență joasă. Energia astfel produsă este absorbită de mediul extracelular în care se găsesc celulele tumorale, crescând, în consecință, temperatura acestora.
Aparatura folosită transmite în mod controlat doza de energie, determinând încălzirea țesutului până la 42,5 ˚C. Testele de biofizică și biologie celulară au demonstrat că, în zonele tumorale în care activitatea celulelor este mai intensă, se înregistrează o concentrație ionică mai mare. Ca urmare, conductibilitatea și permisivitatea matricei extracelulare a țesutului malign devine mai mare decât în cazul țesutului sănătos. Diferența menționată facilitează afectarea aproape exclusivă a celulelor maligne în cazul unei tumori ce conține și celule sănătoase. Această selecție naturală este și mai mult accentuată de comportamentul specific al celulelor tumorale, fiind stimulat, totodată, și răspunsul imun al organismului.
Pacientul este așezat pe un pat special, între două plăci condensatoare de dimensiuni diferite, între care se creează un câmp electric cu o frecvență de 13,5 MHz. Țesutul canceros și țesutul sănătos au constante dielectrice diferite. Astfel, constanta dielectrică din țesutul canceros variază între 8 și 15 MHz, în timp ce constanta dielectrică din țesutul sănătos variază între 80 și 100 MHz. Vibrația de rezonanță creează frecare moleculară intensă și astfel generează căldură. Prin urmare, câmpul capacitiv al electro-hipertermiei modulate încălzește țesutul tumoral, în timp ce în țesutul sănătos din jur creează doar o creștere moderată a căldurii. În timpul ședinței, care durează aproximativ 60 de minute, pacientul se află sub observația continuă a personalului medical.
Frecvența și durata aplicării hipertermiei depinde de condiția specifică a pacientului. În general, terapia este extrem de bine tolerată. Nu sunt înregistrate efecte secundare, nici atunci când este administrată concomitent cu alte terapii.
Recomandări
Trialurile clinice (faze II și III) au demonstrat că hipertermia regională este recomandată în cazul tumorilor solide, atât primare cât și metastatice. Terapia poate crește rata de supraviețuire și calitatea vieții pacientului. De asemenea, ea poate fi aplicată în scop paliativ, atunci când terapiile convenționale nu mai sunt indicate sau eficiente.
Oncotermia (sau electro-hipertermia modulată) se aplică în tumori și metastaze primare de suprafață și profunde, încorporate în toate organele, cum ar fi:
- tumori și metastaze cerebrale (cu o rată mare de succes),
- cancere ale sistemului digestiv (stomac, pancreas, esofag și intestin),
- cancere ale abdomenului inferior (uter, ovare, prostată),
- tumori de suprafață (cancer de sân, melanom),
- cancer pulmonar,
- cancer limfatic.
- metastaze osoase.
Experiența clinică a arătat că hipertermia locală, în special atunci când este realizată înainte sau după intervenții chirurgicale de eliminare a țesutului tumoral, îmbunătățește parametrii de recuperare a pacientului și scade șansele apariției metastazelor ulterioare. De asemenea, s-a constatat că este deosebit de eficientă în tratarea tumorilor și metastazelor inoperabile și în tipurile de tumori recurente frecvent.
În afara tratamentelor oncologice, hipertermia locală poate fi folosită în combaterea afecțiunilor coloanei vertebrale și articulațiilor (osteoartrita avansată, spondiloza și degenerarea discului spinal). De asemenea, este aplicată cu succes în inflamația cronică și degenerarea organelor interne (de exemplu, în hepatita cronică și ciroza hepatică).
Beneficii
Experiența clinică a înregistrat următoarele beneficii ale hipertermiei locale:
Chemosensibilizare. Terapia locală, aplicată complementar chimioterapiei clasice, sensibilizează tumorile la acest tratament, prin afectarea integrității membranei celulare tumorale și creșterea permeabilității și a disfuncției structurale și, astfel, creșterea ratei de absorbție a substanțelor chimice administrate. Rezultatele trialurilor clinice, faze II/III, au demonstrat că hipertermia locală, în asociere cu chimioterapia, reprezintă o manieră mai precisă de a administra țintit, în tumoră, medicamentele antitumorale.
Radiosensibilizare. Hipertermia locală sensibilizează tumora la radioterapie atunci când este administrată complementar (are loc creșterea aportului de oxigen de la nivelul celulelor). Hipertermia regională efectuată în timpul tratamentelor cu radioterapie îmbunătățește răspunsul pacienților la tratament și șansele de supraviețuire ale acestora. Hipertermia crește oxigenarea și, astfel, reduce hipoxia, amplificând efectul citotoxic al radiației. De asemenea, inhibă procesele de refacere a celulelor tumorale afectate de radiație.
Răspunsul imun. Deoarece, în condiții normale, celulele tumorale sunt invizibile pentru sistemul imunitar, ele pot fi făcute vizibile folosind hipertermia locală. Celulele canceroase formează „proteine de șoc termic” (HSP) în condiții de hipertermie; aceste proteine apar la suprafața celulelor degenerate. Acum, propriul sistem imunitar al corpului detectează aceste proteine ca celule străine, dând o indicație clară pentru celulele imune să lupte cu celulele canceroase. Celulele sănătoase nu formează proteine de șoc termic și nu sunt deteriorate în acest proces.
Afectarea genică. Studiile au demonstrat că hipertermia locală activează gena tumorală supresoare p53, cu rol în scăderea ratei de diviziune și facilitarea instalării apoptozei.
Efecte secundare
Terapia prezintă riscuri minime la administrare, efectele adverse fiind limitate și rare. Aplicarea unei temperaturi înalte la nivelul tumorii are efecte minime asupra țesuturilor sănătoase adiacente.
Dintre efectele secundare, cel mai des întâlnit este înroșirea ușoară a zonei pe care a fost aplicat tratamentul, însă efectul dispare de la sine ca urmare a funcției sistemului sangvin extrem de ramificat și eficient din țesuturile sănătoase. Acest lucru nu se întâmplă și în tumoră, deoarece ea este irigată de un sistem capilar deficitar.
Terapia este eficientă în toate formele de cancer, dar nu se recomandă aplicată în zonele unde există stimulator cardiac, stenturi metalice dispuse paralel cu așezarea electrodului precum și proteze metalice. Aplicarea terapiei este posibilă la distanță de aproximativ 10-20 cm de aceste zone.
Avantajele hipertermiei locale
Este o terapie care:
- nu presupune interferențe externe cu organismul dumneavoastră,
- nu se face sub anestezie,
- nu are efecte secundare, nu presupune complicații și dureri,
- se realizează în regim de tratament ambulatoriu.
Hipertermia totală
Efectele benefice ale febrei asupra organismului erau cunoscute încă din antichitate. Astfel, în secolul V î.Hr., Parmenide spunea: „Dă-mi șansa de a provoca febra și voi vindeca orice boală”. De asemenea, Hipocrate și Galen induceau artificial febra pentru tratarea anumitor afecțiuni, în special psihice.
Cert este că febra reprezintă o reacție naturală de apărare a corpului uman. Celulele de apărare ale sistemului imunitar funcționează cel mai bine la o temperatură de peste 39 ˚C. Experiența clinică a demonstrat că la această temperatură ridicată, toate procesele metabolice și de detoxifiere sunt stimulate intens, fapt care ajută la depășirea infecțiilor, inflamațiilor și durerii mult mai rapid și mai eficient. În timpul febrei, acumularea de transpirație activează excreția de substanțe toxice. Aceasta purifică organismul și îmbunătățește metabolismul. După febră, corpul se relaxează și durerea dispare.
Domenii de aplicare a hipertermiei totale
- terapia cancerului (în cadrul unui program mai complex de stimulare a sistemului imunitar),
- imunoterapie (creșterea apărării organismului în timpul oricărui tip de infecții cronice, inclusiv astmul bronșic),
- terapia durerii (pentru durerile cronice și sistemice, mai ales în condițiile eșecului altor metode de tratare a durerii)
- terapia reumatismului (reumatism al țesuturilor moi, fibromialgie, morbus Bechterew, sclerodermie, stadii avansate de PCP),
- afecțiuni ale pielii (psoriazis, neurodermatită, afecțiuni alergice ale pielii),
- detoxifiere (ca parte a detoxificării de toxinele din mediu),
- obezitate (stimularea metabolismului în combinație cu o dietă corespunzătoare),
- depresie majoră.
Procedura
Scopul hipertermiei sistemice este de a induce efectele benefice pe care febra le are asupra organismului. De obicei, pe parcursul a 3 ore, este indusă temperatura de 40-41 ˚C, cu posibilitatea de menținere la 38-40 ˚C timp de 4-8 ore.
Prin aplicarea de căldură asupra întregului organism, hipertermia generală tratează boli sistemice, inclusiv cancerul. Ca urmare a vascularizației anormale, metabolismului anaerob și a depleției de nutrienți, tumorile au o sensibilitate termică mai ridicată decât țesuturile sănătoase.
Pacientul este așezat pe un pat special, ajustabil de-a lungul procedurii ce poate dura câteva ore, pentru a asigura confortul pacientului pe toată durata ședinței. Temperatura corpului este crescută prin aplicarea de radiație infraroșie (IR-A). Pacientul depune un efort minim în timpul acestei proceduri, el se relaxează într-o ambianța plăcută și confortabilă, în timpul celor câteva ore de aplicare a temperaturii. Pe durata întregii proceduri, sunt monitorizate constant temperatura corporală, ritmul cardiac, oxigenarea, presiunea sangvină, EKG-ul, frecvența respiratorie.
Hipertermia totală se administrează în cicluri de 4-6-8-10-12 ședințe, efectuate consecutiv, la o săptămână distanță între ele.
Recomandări
Tratamentul cu hipertermie poate fi aplicat in toate stadiile de evoluție ale unui cancer. Numeroase trialuri clinice au studiat efectele tratamentului combinat al hipertermiei cu radioterapia sau chimioterapia. Aceste studii s-au centrat pe tratarea mai multor tipuri de cancer, precum, sarcoame, melanom, cancer de cap și gât, cancer de creier, pulmonar, esofagian, de sân, de vezică urinară, anal, hepatic, cervical, peritoneal. Multe din aceste studii au arătat apariția unei reduceri semnificative în volum a tumorii, atunci când hipertermia a fost combinată cu alte forme de tratament.
Principalele argumente ale utilizării hipertermiei generale/sistemice sunt următoarele:
- în comparație cu celulele sănătoase, la căldură excesivă, celulele canceroase devin mult mai sensibile, dezvoltând chiar o intoleranță față de efectele acesteia,
- pentru că tumorile nu au capacitatea de a-și adapta circulația sângelui la efectele temperaturilor ridicate, este înregistrată o scădere a aportului sangvin la nivelul acestora,
- temperaturile mai mari de 41˚C determină apariția acidozei în celulele canceroase, lucru care scade viabilitatea și capacitatea lor de diviziune,
- temperaturile ridicate determină activarea sistemului imunitar al organismului, cu creșterea producției de interferon. Reputatul medic german Rolf Issels a observat că hipertermia crește concentrația proteinelor de șoc termic (HSP) de pe suprafața celulelor canceroase, predispunându-le, astfel, la atacurile sistemului imunitar,
- hipertermia sistemică poate fi utilizată cu succes în cazul cancerelor metastatice.
Masa tumorală, în miezul ei, conține celulele ce trăiesc într-o stare de hipoxie (cu puțin oxigen). Aceste celule au rezistență la tratamentul cu radiații, însă sunt foarte sensibile la căldură. Cercetătorii cred că radioterapia distruge celulele oxigenate normal din straturile superioare ale tumorii, în timp ce hipertermia acționează asupra celor din interiorul ei, diminuând considerabil rezistența totală a tumorii la tratamentul cu radiații sau medicamente.
Beneficii
Experiența clinică a arătat că unul dintre cele mai mari beneficii ale hipertermiei sistemice este cel de creștere a eficienței altor forme de tratament a cancerului. Încălzirea celulelor la temperaturi mai mari decât cele fiziologice le face susceptibile la tratamentul cu radiații și chimioterapice.
Cercetările de specialitate au arătat că, hipertermia sistemică (generală) poate determina:
- maturizarea celulelor dendritice de la nivel cerebral,
- creșterea răspunsului imun (prin interacțiunea celulelor dendritice cu celulele T CD8),
- activarea prelungită a celulelor T imunitare,
- activarea monocitelor și macrofagelor,
- eliberarea factorului tumoral de necroză a (TNFa),
- creșterea numărului de limfocite T și celule natural killer (NK),
- stimularea generală a răspunsului imun al organismului.
În plus, sub influența căldurii, celulele tumorale produc proteine de șoc termic (HSP), specifice celulelor deteriorate din organism și a căror sinteză le face susceptibile distrugerii de către sistemul imunitar. Astfel, hipertermia, stimulează sistemul imunitar să lupte împotriva tumorii.
La ora actuală, hipertermia sistemică este recunoscută oficial ca o metodă clasică, eficientă, de tratament a diferitelor forme de cancer.
Efecte adverse și contraindicații
Contraindicațiile sunt dependente de gradul de elevare a temperaturii propuse și se orientează în funcție de sarcina negativă exercitată asupra sistemului circulator și eventualitatea creării unei activări nedorite a inflamațiilor precum și a unei destabilizări ale constelațiilor labile hormonale și metabolice.
Astfel, trebuie să se țină seama dacă pacientul prezintă:
- infecții acute,
- deshidratare excesivă cu dereglări ale echilibrului hidro-electrolitic în organism, anhidroza,
- insuficiența cardiacă (grad > 2),
- ateroscleroză avansată, infarct miocardic; tulburări de ritm cardiac - (premergător tratamentului hipertermic sunt necesare analize cardiace),
- circulație cerebrală deficitară extremă, tumori cerebrale, eventual edeme cerebrale. În cazul afecțiunilor cu o rată intensă a metastazei canceroase, este necesar un examen medical înainte de aplicarea terapiei hipertermice. De exemplu, apariția convulsiilor în timpul tratamentului hipertermic oncologic indică existenta metastazelor cancerigene cerebrale, care încă nu au fost diagnosticate, fapt ce impune întreruperea imediată a sesiunilor terapeutice,
- insuficiența manifestă a organelor interne, precum plămânii, ficatul, rinichii, măduva osoasă referitor la neoplaziile obstructive sau/ori procese inflamatorii distructive,
- tromboze diagnosticate sau suspectate, medicamentul anticoagulant Marcumar, boala oclusivă arterială periferică (în cazul varicozelor venoase se vor suspenda și acoperii picioarele pacientului),
- în cazul bolilor cu accese puternice, ale căror tratamente prezintă rezultate nesatisfăcătoare, precum scleroza multiplă,
- în cazul acceselor poliartritei cronice primare-evolutive (artrita reumatoidă),
- crize hormonale și metabolice precum hipertiroidismul și porfirie,
- diabetul zaharat (Diabetes Mellitus) și hipertonia musculară necesită o întrerupere permanentă în avans,
- saturația oxigenului scăzută sub 92%,
- stare precară a sănătății generale al pacientului în stadiile avansate ale unei boli prezente (grad OMS 3 sau 4),
- situații psihiatrice limită,
- graviditate și alăptare,
- limfedemul diagnosticat se poate accentua în urma tratamentului hipertermic, din cauza vasodilatației produse.
Pentru a începe un tratament hipertermic, având în vedere riscurile menționate mai sus, pacientul trebuie să fie informat asupra importanței acestei decizii. Menționăm că procesul hipertermic va fi ajutat de medicații adjuvante, precum enzimoterapia.
Principalele reacții adverse sunt:
- suprasolicitarea sistemului circulator și a reglării temperaturii centrale a corpului în situațiile în care i se impune creșterea forțată a temperaturii de la valoarea de referință de 370C la o valoare reală mult mai elevată,
- suprasolicitarea termică a arterelor principale afectate de malperfuzie (ischemie) sau cu alte proprietății speciale,
- efectele nedorite ale stimulării sistemului imunitar și a perfuziei coronariene.
