Terapii

Dietoterapie. Dieta ketogenă

Scurt istoric

Dieta ketogenă este o dietă care scade drastic aportul de zahăr, crește aportul de grăsimi buneși proteine slabe. Studiile preliminare au arătat că poate opri progresia cancerului, poate inhiba metastazele și poate distruge celulele canceroase.

Celulele sănătoase, normale, au capacitatea de a utiliza zaharuri (ex, glucoza) sau cetone (produse de metabolismul grăsimilor) ca sursă de combustibil. Celulele canceroase nu au această capacitatea, ele supraviețuind doar cu ajutorul glucozei. În anumite circumstanțe, pot folosi și glutamina. Însă, în general, fără glucoză, ele mor. Dieta ketogenă scade aportul de glucoză, combustibilul principal al celulelor canceroase.

În 1924, laureatul premiului Nobel pentru Medicină, Otto Warburg a demonstrat că principala cauză a apariției cancerului este înlocuirea respirației normale din celulele sănătoase, efectuată cu ajutorul oxigenului, cu procesul de fermentare a glucozei.

În 1921, dr. R.M. Wilder, de la Clinica Mayo, SUA, a propus o dietă în care cea mai mare parte a caloriilor a fost derivată din grăsime, imitând, astfel, modificările biochimice ale postului în tratamentul epilepsiei.

O recunoaștere mai accentuată a siguranței și eficacității utilizării dietelor ketogenice în tratamentul epilepsiei a dus la aplicarea cu succes a acestei intervenții dietetice și la alte tulburări. Cea mai notabilă și bine studiată utilizare a unei diete ketogenice este cea pentru tratamentul obezității, popularizată de Dr. Robert Atkins (1972). Studiile au demonstrat că dietele ketogenice sunt benefice și în tratamentul pacienților cu probleme ale transportorului celular de glucoză și al altor tulburări metabolice înnăscute.

Recent, dietele ketogenice au fost studiate ca adjuvant la terapia cancerului atât la modelele animale, cât și în studii clinice umane. Încă din 1987, Tisdale și colaboratorii au observat o scădere a dimensiunii tumorii și o îmbunătățire a cașexiei la șoareci cu adenocarcinom de colon care urmau o dietă ketogenică. Studiile suplimentare au arătat că dietele ketogenice reduc creșterea tumorală și îmbunătățesc supraviețuirea la modelele animale de gliom malign, cancer de colon, cancer gastric și cancer de prostată.

Unele dintre rezultatele clinice includ un raport de caz a doi pacienți cu astrocitom malign, care au demonstrat o scădere cu 21,8% a SUV-ului tumoral atunci când au urmat o dietă ketogenică.

Alte studii au raportat o încetinire a progresiei sclerozei laterale amiotrofice, existând un număr din ce în ce mai mare de dovezi care sugerează că dietele ketogenice pot fi benefice și în alte boli neurodegenerative, inclusiv boala Alzheimer și boala Parkinson. În plus, există rapoarte de caz și studii de caz care indică ameliorarea simptomelor pacienților cu depresie, autism, sindromul ovarului polichistic și diabet zaharat tip 2.

Cum acționează în corp

Celulele corpului folosesc ca sursă de energie glucoza sau corpii cetonici. Glucoza este principala sursă de energie deoarece ea poate fi obținută ușor din zaharuri, amidon. Atunci când aportul de carbohidrați scade, când postim sau consumâm multe grăsimi, organismul folosește lipidele pentru a produce energie. Astfel, acizii grași sunt metabolizați la corpi cetonici. Principalele trei forme de corpi cetonici produși în organism sunt acetoacetatul, acetona și acidul betahidroxibutiric. Aceștia sunt eliberați în sânge, din ficat, atunci când nivelul insulinei este scăzut.

Procedura medicală

Dieta ketogenă presupune un aport ridicat de grăsimi, aport moderat de proteine și aport redus de carbohidrați. Astfel, organismul este forțat să ardă grăsimi, în loc de glucoză, pentru sinteza de adenozin trifosfat (ATP). În general, raportul este de 3: 1 sau 4: 1 grăsime la carbohidrat + proteină, dând o dietă care are o distribuție a energiei de aproximativ 8% proteine, 2% carbohidrați și 90% grăsimi.

Carbohidrații, în special carbohidrații rafinați, băuturile răcoritoare, fructoza, siropul de porumb, alimentele cu indice glicemic ridicat trebuie evitate.

Dieta se concentrează pe "grăsimi bune" cum ar fi uleiul de măsline extra virgin, uleiul de semințe de in, uleiul de cocos și cel de nuci și semințe crude, avocado și ouă, în timp ce grăsimile "rele", cum ar fi grăsimile trans și laptele de vaci, trebuie evitate.

Consumul de proteine ar trebui să fie limitat, iar proteinele ar trebui să provină din surse naturale de calitate foarte bună. Consumul ridicat de proteine poate duce la creșterea nivelului de glutamină.

Dieta ketogenică este deosebit de eficientă atunci când este combinată cu perioade de post intermitent. Postul crește producția de cetone si poate înfometa celulele canceroase.

Recomandări

Dieta ketogenă este recomandată în tratamentul bolilor cronice și a diferitelor forme de cancer.

Ideea principală în spatele utilizării unei diete ketogenice pentru tratarea cancerului este de a priva celulele canceroase de glucoză și de alți combustibili de care acestea au nevoie pentru a supraviețui, și de a susține procesele de respirație mitocondrială în țesuturile sănătoase.

În prezent există 62 de studii care evaluează dietele cu conținut scăzut de carbohidrați ca terapie alternativă pentru o varietate de afecțiuni, dintre care 11 studii evaluează dietele ketogenice ca tratament adjuvant al cancerului. La Universitatea din Würzburg, Germania, pacienții care nu mai răspund la tratamentul antitumoral tradițional și care nu au alte opțiuni de tratament au fost înscriși în studii care cercetează efectele dietei ketogenice. Rapoartele preliminare indică faptul că pacienții care au reușit să continue terapia cu regim alimentar ketogenic timp de peste 3 luni au prezentat o ameliorare vizibilă a stării generale de sănătate și o reducere a dezvoltării tumorale.

Utilizarea unei diete ketogenice în combinație cu tratamentele standard este în prezent explorată în mai multe studii finanțate de Institutul Național de Oncologie, SUA, iar mai multe studii sunt aprobate datorită interesului tot mai crescut pentru această "terapie metabolică".

Beneficii

Studiile privind efectele cetozei asupra celulelor canceroase arată că există câteva avantaje uriașe în utilizarea unei diete ketogene ca terapie împotriva cancerului.

În primul rând, dieta nu este toxică pentru restul corpului și susține, de fapt, sănătatea și metabolismul celulelor normale, chiar și în cazul tratamentelor convenționale de cancer. A fost observată o diminuare a efecteleor secundare resimțite de pacienții cărora li se administrează chimio- sau radioterapie.

În al doilea rând, ea crește eficiența tratamentelor principale. Cu alte cuvinte, face celulele tumorale mai sensibile la radiații și chimioterapie, crescând astfel eficiența acestor tratamente.

Dieta ketogenă determină un control mai mare asupra diferitelor molecule cu rol în apariția cancerului – IGF-1, insulină, glutamină, diferite proteine, glucoză.

După 24 de ore de la începerea acestei diete, organismul intră într-o stare de cetoză, ce afectează metabolismul normal al celulelor canceroase. Astfel, pentru a supraviețui, celulele canceroase trebuie să utilizeze procese de fermentație, cu ajutorul glucozei. În stare de cetoză, celulele sănătoase pot supraviețui fără glucoză, utilizând grăsimi, în timp de incapacitatea celulelor tumorale de a converti și altceva, în afară de glucoză, în energie, le predispune la o moarte sigură. Pentru a crește absorbția glucozei, celulele canceroase au niveluri mult mai mari de receptori pentru insulină decât celulele sănătoase. O formă nouă de tratament pentru cancer, denumit Insulin Potentiation Therapy, folosește acest detaliu pentru a determina celulele canceroase să răspundă la niveluri mult mai scăzute ale chimioterapiei, scăzând astfel, și efecte secundare ale acestei forme clasice de tratament.

Efectul antitumoral

Metabolismul anormal al cancerului creează o dependență glicolitică, care poate fi exploatată prin scăderea disponibilității glucozei la tumori. Dieta ketogenică este o dietă săracă în carbohidrați, bogată în grăsimi, ceea ce determină scăderea nivelului glucozei din sânge, cu creșterea concomitentă a nivelului cetonelor. Studiile au demonstrat că aceste modficiări încetinesc progresia cancerului la animale și la oameni. Vascularizația tumorală anormală creează buzunare hipoxice, care promovează progresia cancerului și măresc în continuare dependența de glucoză a cancerelor. Eliminarea acestei surse de energie din alimentație scade, așadar, șansele dezvoltării tumorale.

Cercetări publicate în iunie 2013 de către cercetatorii de la Universitatea din Florida de Sud si Boston College, folosind modele animale, au arătat că dieta ketogenă a scăzut semnificativ glicemia, a încetinit progresia tumorală și a crescut timpul mediu de supraviețuire cu 56,7% la șoarecii cu cancer metastatic sistemic.

Dieta ketogenă poate acționa ca terapie adjuvantă prin două mecanisme diferite, care cresc stresul oxidativ din interiorul celulelor canceroase. Metabolismul lipidic limitează disponibilitatea glucozei pentru glicoliză, ceea ce limitează formarea piruvatului, care intră în calea metabolică de formare a NADPH necesar pentru reducerea hidroperoxizilor. În plus, metabolismul lipidic forțează celulele să utilizeze energia rezultată din metabolismul mitocondrial. Deoarece se crede că, în celulele canceroase, ca urmare a afectării funcției mitocondriale, producția de specii reactive de oxigen este mai mare, ele sunt predispuse stresului oxidativ. Astfel, o forțare a supraviețuirii va determina, de fapt, distrugerea tumorilor.

Dr. Dominic D'Agostino și cercetători de la Universitatea de Medicină din Florida au arătat, în 2012, cu ajutorul studiilor pe modele animale, că șobolanii cu cancer metastatic au șanse mai mari de supraviețuire, decât cei aflați pe tratament cu chimioterapice atunci când urmează o dietă ketogenă.

Efecte adverse și contraindicații

Efectele secundare acute ale consumului ridicat de grăsimi sunt de obicei letargie, greață și vărsături, în special la copii. Copiii pot fi predispuși la hipoglicemie din cauza scăderii aportului de glucoză. Dimpotrivă, disconfortul gastrointestinal este un efect secundar comun la adulți datorită conținutului ridicat de grăsimi al dietei.

Deși nu s-au raportat modificări adverse severe la consumul pe termen lung al unei diete cu acțiune ketogenică, afectarea renală datorată excreției deșeurilor de azot este, de asemenea, un posibil efect secundar.

Cu toate acestea, studiile privind dieta ketogenică la adulți amintesc de puține efecte adverse, de cele mai multe ori, ele fiind minore. Într-un studiu de 6 luni la adulți care urmau dieta ketogenă cu conținut scăzut de carbohidrați, singurele efecte adverse observate au fost o creștere a nivelului LDL-colesterolului, agitație și neliniște.

O altă schimbare așteptată asociată dietelor ketogenice este creșterea cetonelor din sânge. Acest lucru ridică unele îngrijorări la pacienții diabetici care prezintă un risc crescut de a dezvolta cetoacidoză, o afecțiune care poate pune în pericol viața. Cu toate acestea, nivelul cetonelor din sânge, ca urmare a utilizării dietei, la majoritatea pacienților adulți, este scăzut și nu este însoțit de hiperglicemie și, prin urmare, prezintă un risc scăzut de cetoacidoză.

Studiile anterioare au raportat, de asemenea, unele deficiențe în minerale precum seleniu, cupru și zinc, ceea ce sugerează că este necesară suplimentarea adecvată a mineralelor în timpul administrării dietei.

Bibliografie selectivă

Abdelwahab MG et al. PloS One 2012; 7(5):e36197.
Allen BG et al. Clinical Cancer Research 2013; 19(14):3905–3913.
Barañano KW, Hartman AL. Current Treatment Options in Neurology 2008; 10(6):410–419.
Beck S.A., Tisdale M.J. Cancer Research 1989; 49(14):3800–3804.
Dhamija R et al. Canadian Journal of Neurological Sciences 2013; 40(2):158–167.
Evangeliou A et al. Journal of Child Neurology 2003; 18(2):113–118.
Klepper J et al. Prostaglandins, Leukotrienes, and Essential Fatty Acids 2004; 70(3):321–327.
Lambrechts DA et al. Acta Neurologica Scandinavica 2013; 127(2):103–108.
Lee C et al. Science Translational Medicine 2012; 4(124).
Mavropoulos JC et al. Cancer Prevention Research 2009; 2(6):557–565.
Mavropoulos JC et al. Nutrition & Metabolism 2005; 2:35.
Murphy P et al. Biological Psychiatry 2004; 56(12):981–983.
Nangia S et al. Epilepsy Research 2012; 100(3):252–257.
Neal EG et al. Lancet Neurology 2008; 7(6):500–506.
Nebeling LC et al. Journal of the American College of Nutrition 1995; 14(2):202–208.
Otto C et al. BMC Cancer 2008; 8:122.
Schmidt M et al. Nutrition & Metabolism 2011; 8(1):54.
Schmidt M et al. Nutrition & Metabolism 2011;8(1):54.
Tisdale MJ et al. British Journal of Cancer 1987; 56(1):39–43.
Westman EC et al. Nutrition & Metabolism 2008; 5:36.
Wheless J.W. History and origin of the ketogenic diet. In: Stafstrom C.E., Rho J.M., editors. Epilepsy and the Ketogenic Diet. Humana Press; Totowa, NJ: 2004. pp. 31–50.
Yancy WS Jr. et al. Annals of Internal Medicine 2004; 140(10):769–777.
Zhao Z et al. BMC Neuroscience 2006; 7:29.
Zuccoli G et al. Nutrition & Metabolism 2010;7:33.