Electrochimioterapia. Chirurgie generală

În felul acesta, citostaticele devin disponibile direct în celulele canceroase, motiv pentru care sunt administrate în doze mult mai mici. Astfel, principalul avantaj al acestei proceduri este că păstrează țesutul sănătos neafectat, în comparație cu alte opțiuni de tratament oncologic clasic. Electrochimioterapia poate reduce până la dispariție masele tumorale, poate genera scăderea dimensiunilor ganglionilor afectați, diminuarea sau chiar dispariția durerii locale și îmbunătățește astfel calitatea vieții. Principala indicație este ca procedură paliativă, atunci când pacientul a epuizat alte soluții de tratament sau când tumorile sunt inoperabile.

În ce tipuri de cancer se aplică?

Electrochimioterapia este folosită în special pentru cancerele care  au ca punct de plecare pielea ori s-au întins în piele. Acestea includ: cancerele de piele (melanom și non-melanom), sarcom Kaposi, cancere de sân, mucoasa vaginală sau anală. Carcinomul bazo-celular și carcinomul cu celule scuamoase, care nu au metastaze, pot fi tratate cu intenția de a le vindeca.

Această tehnică utilizată de mai bine de 25 ani la nivel european, beneficiază de foarte multe studii clinice și are inclusiv un ghid European de tratament. Electrochimioterapia folosește în acest moment bleomicina și cisplatina pentru a trata metastazele cutanate ale diferitelor tumori, dar si tumori primare inoperabile.

Cât este de eficientă?

Electrochimioterapia s-a dovedit mai eficientă decât simpla administrare a citostaticelor. Este o procedură promițătoare pentru tumorile maligne de origine cutanată și non-cutanată. Studiile au arătat că tumorile mici au răspuns de două ori mai bine decât cele mari. În plus, este o tehnică mult mai ieftină, rapidă și mai ușor de suportat, indiferent de tipul tumorii, pentru că, administrându-se doze mici de citostatice, are un nivel scăzut de efecte adverse și disconfort.

Potrivit unor estimări recente, electrochimioterapia are o eficiență medie de aproximativ 84%, în timp ce chimioterapia sistemică are doar un rol paliativ cu rate de răspuns sub 25% ca monoterapie. Astfel, o mai eficientă administrare a medicamentelor chimioterapeutice în celulele tumorale prin electroporație se dovedește o soluție salvatoare. Prin utilizarea acestei metode, se obține o concentrația intracelulară mult mai mare în celulele tumorale de bleomicină sau cisplatin, utilizând doze de până la 10.000 de ori mai mici decât în curele de chimioterapie, ceea ce le potențează semnificativ eficacitatea antitumorală și păstrează integritatea celulelor normale în care chimioterapia nu mai pătrunde.

Care este procedura?

Pentru injectarea intratumorală, se face anestezie generală sau locală, se administrează citostaticul, după care se transmite imediat impulsul electric. Pentru injectarea intravenoasă, de obicei se face anestezie generală. Se administrează chimioterapeuticul intravenos, iar după 8 minute, se trimite impulsul electric în tumoră. Impulsul este transmis de dispozitivul CLINIPORATOR printr-o sondă în formă de stilou prevăzut cu un electrod. Medicul introduce electrodul în tumoră pentru a descărca impulsul electric asupra tumorii. Tratamentul poate dura între 30-60 de minute, în funcție de numărul tumorilor.

Chimioterapeuticele folosite sunt bleomicina și cisplatina, dintre care cel mai frecvent este bleomicina. Cisplatina poate fi o opțiune, atunci când a fost depășită doza maximă sigură de bleomicină sau dacă pacientul a prezentat efecte secundare la bleomicină.

De regulă, nu este nevoie de spitalizare pentru această procedură.

Riscuri și efecte secundare

Principalul efect secundar este durerea în zona tratată și musculatura adiacentă . Această durere este de obicei ușoară și durează câteva zile. Mai rar, unele persoane au dureri mai intense, care pot dura între 2-4 săptămâni. Unele persoane prezintă contracții musculare în timpul tratamentului. Altele pot prezenta greață și vărsături ușoare în urma tratamentului, dar pot fi prescrise medicamente antiemetice. Rar pot apărea semne de inflamație, cum ar fi roșeață, durere sau scurgeri de lichid (plasma). Este posibil să apară și febra. În foarte puține cazuri, pacienții pot avea o reacție alergică la citostatic. Reacțiile adverse grave sunt extrem de rare, dar, ca în cazul tuturor intervențiilor medicale, nu poate fi exclusă această posibilitate.