Tratamente
Camera hiperbară în fracturi
În cazul ischemiei acute periferice (IAP) are loc extravazarea fluidului intravascular, ceea ce duce la creșterea distanța de difuzie dintre capilare și celule, cu apariția unei ischemii progresivă, autoperpetuantă, edem și destabilizarea proceselor de vindecare. De asemenea, țesuturile adiacente sunt și ele afecate. Ischemia și edemul pot continua chiar și atunci când leziunea primară este controlată. Managementul fracturii și, implicit, al ischemiei presupun menținerea circulației, prin intervenții chirurgicale, înlocuirea sângelui pierdut și evitarea coagulării.
Tratamentul cu oxigen hiperbaric
îmbunătățește alimentarea cu oxigen a țesutului, prin creșterea
oxigenării prin plasmă și a funcției eritrocitelor. Hiperoxia
intermitentă stimulează sinteza fibroblastelor și a colagenului,
permițând angiogeneza, reparația țesuturilor și vindecarea.
Vasoconstricția determinată de oxigenoterapia hiperbarică scade edemul,
fără a afecta alimentarea cu oxigen, și inversează efectele blocajului
arterial și, astfel, edemul.
HBOT antagonizează, de asemenea,
și procesele de peroxidare lipidică asociate sintezei radicalilor
liberi, reducând leziunile de la nivelul vaselor de sânge.
Un studiu controlat, randomizat,
publicat în 1996, și care a pus bazele cercetării clinice a HBOT în
cazul fracturilor și ischemiilor periferice, a demonstrat o îmbunătățire
semnificativă a vindecării în urma terapiei cu oxigen hiperbaric.
Raportul cost-beneficii este
unul substanșial, ca urmare a reducerii costurilor de spitalizare și
intervenție în cazul sindroamelor de ischemie acută periferică.
HBOT adjuvantă crește oxigenarea țesuturilor și scade edemul, dar și utilizarea altor forme de tratament. UHMS (Undersea and Hyperbaric Medical Society)
recomandă aplicarea tratamentului la 4-6 ore după leziune, cu o
administrare la 2,0-2,5 ATA, cel puțin o dată pe zi, timp de câteva
zile, deși aceste indicații pot varia variază în funcție de tipul de
leziune suferit.
