Tratamente
Camera hiperbară în scleroză multiplă
Scleroza multiplă este o afecțiune cronică a sistemului nervos central care este caracterizată prin episoade de inflamație și demielinizare focală cu localizări multiple, diseminate în timp. Fără un tratament eficient, 80% dintre pacienții care suferă de scelroză multiplă au simptome progresive și care se agravează în timp.
Studii clinice privind oxigenoterapia hiperbară în scleroza multiplă
Între anii 1980 și 1982, doctorii
B.H. Fischer, M. Marks și T. Reich de la Centrul Medical al
Universității din New York au finalizat primul studiu randomizat,
dublu-orb, controlat cu placebo, al aplicăriii tratamentului cu oxigenoterapia
hiperbarică în cazul a 40 de pacienți care suferiseră de scleroză
multiplă timp de cel puțin 11 ani. Cercetătorii au împărțit pacienții
aleatoriu, în două grupe a câte 20. Grupul experimental a inspirat
oxigen pur în timpul tratamentelor de 90 de minute, o dată pe zi timp,
de 20 de zile. Trei pacienți din grupul experimental au părăsit studiul
înainte de finalizare.
Cercetatorii au publicat concluziile lor în New England Journal of Medicine,
în 1983. La doisprezece din 17 (70%) dintre participanții la studiu
care au urmat ședințe cu HBOT, au fost observate îmbunătățiri
semnificative, în următorul an de follow-up de la încheierea studiului.
Pacienții care nu aveau forme grave de scleroză multiplă au avut cele
mai bune rezultate. Prin comparație, dintre pacienții care au primit
amestecul oxigen-azot, doar la un pacient din 20 s-a observat o
îmbunătățire a stării generale.
Până în 1984, dr. Neubauer, dar
și alți medici, au aplicat și au observat impactul HBOT asupra a peste
10.000 de pacienți diagnosticați cu scleroză multiplă, în paisprezece
țări. Dintre acești pacienți, în cazul a 70% pacienți a fost observată
îmbunătățirea funcției creierului, a funcției renale și intestinale, și o
scădere a spasticității musculare. La una din conferințele de medicină
hiperbarică, dr. Neubauer a declarat că peste 600 dintre pacienții
diagnosticați cu scleroză multiplă pe care i-a tratat cu HBOT au
cunoscut o îmbunătățire substanțială a stării generale de sănătate. El a
menționat, de asemenea, că tratamentele periodice cu oxigenoterapie
hiperbarică au redus frecvența recidivei.
În 1986, dr. Neubauer și Kagan au
demonstrat că 11 din 35 de leziuni ale pacienților cu scleroză multiplă
au dispărut după doar o oră de terapie cu oxigen hiperbaric. La trei
conferinte internaționale separate, dr. Neubauer, Kagan si Gottlieb au
prezentat studii care au arătat că testele MRI au confirmat o reducere statisticsemnificativă atât în numărul, cât și în mărimea leziunilor la
pacienții cu scleroză multiplă care au urmat tratamente cu oxigen
hiperbaric, comparativ cu cei care nu au urmat astfel de terapie.
Într-un studiu japonez, dublu-orb
controlat cu placebo, în 1986, dr. Tl Yamada și colegii săi au raportat
că toți pacienții cărora li sa administrat HBOT au avut o scădere
substanțială a numărului de cazuri de recidivă. În 1990, Oriani și
colegii de la Universitatea Palermo, Italia, au testat 44 de pacienți
diagnosticați cu scleroză multiplă și care aveau scoruri reduse de
handicap Kurtzke (KDS). Cei 22 de participanți tratati cu HBOT
sătămânal, timp de un an, au avut îmbunătățiri semnificative, comparativ
de cei 22 care nu au urmat acest tratament.
La Paris, Franța, Pallotta și
echipa sa de cercetare au urmărit, timp de 8 ani de zile, evoluația a 22
de pacienți diagnosticați cu scleroză multiplă. Fiecare participant a
urmat o serie inițială de 20 de tratamente HBOT. Numai 11 pacienți au
continuat apoi terapia, fiind tratați cu HBOT de două ori, la fiecare 20
de zile.
Cei care au avut parte de
tratamentele prelungite au prezentat o scădere dramatică a riscului de
recidivă, în timp ce la cei care au urmat doar seria inițială de
tratament s-a observat o creștere treptată a episoadelor de recidivă.
Acest lucru a stabilit în mod concludent importanța continuării
tratamentelor HBOT.
Pacienții care au beneficiat de
îmbunătățiri dramatice de pe urma acestei forme de terapie, au pus
bazele unui centru non-profit numit The Federation of Multiple Sclerosis Treatment Centers, care, la ora actuală, s-a extins și în Marea Britanie.
Un alt studiu a testat impactul
oxigenoterapiei hiperbarice asupra limfocitelor T și B la pacienții care
fuseseră diagnosticați cu scleroză multiplă de cel puțin 9 ani de zile.
(Limfocitele T și B se referă la două tipuri de celule albe din sânge,
vitale în funcția sistemului imunitar). Nouăzeci la sută dintre
pacienții testați au prezentat o îmbunătățire a răspunsului imunitar
după tratamentele HBOT. Astfel, studiul a reconfirmat succesele
anterioare ale utilizării presiuni hiperbarice, de 1.5 ATA sau mai
puțin, pentru perioade mai lungi de tratament și a arătat riscul pe care
administrarea tratamentului la valori ale presiunii mai mari de 1.5 ATA
îl poate avea asupra funcției imunitare.
Efectele biologice ale oxigenoterapiei hiperbarice în scleroză multiplă
Când integritatea barierei
hemato-encefalice este afectată, țesutul cerebral începe să formeze
edeme care împiedică alimentarea cu oxigen și, astfel, afectarea
funcțiilor creierului. Terapia cu oxigen hiperbaric reușește să
alimenteze cu oxigen zonele în care sistemul circulator nu mai poate
ajunge. Acest lucru permite barierei
hemato-encefalice și țesuturilor subiacente să se vindece și
restabilește funcțiile normale ale sistemului nervos. Eficiența
tratamentului cu oxigenoterapia hiperbarică în cazul sclerozei multiple depinde de
viabilitatea celulor afectate (dacă au fost distruse complet sau se află
încă într-o stare de funcționare sub cea normală). Începerea
tratamentului HBOT încă din primele faze ale sclerozei va produce cele
mai bune rezultate, potențându-se și capacitatea creierului de a
restabili funcțiile afectate sau pierdute. Chiar dacă, la fel ca orice
alte forme de tratament, HBOT nu poate ajuta toți pacienții
diagnosticați cu sceroză multiplă, este important de subliniat faptul că
rezultatele studiilor clinice arată că pacienți chiar și cu forme
cronice de scleroză au înregistrat îmbunătățiri dramatice ale sănătății
generale în urma terapiei.
Pentru bibliografie vezi la oxigenoterapia hiperbarică
