Ozonoterapia în cancer
Efectul antitumoral al ozonoterapiei
Țesutul tumoral este caracterizat de hipoxie și acidoză, stări ce determină activarea oncogenei KRAS, cu creșterea transcripției HIF1A și, ulterior, a producției enzimelor glicolitice (hexokinaze, aldolaze, fosfofructokinaze, lactat dehidrogenază). Activitatea tuturor acestor enzime conduce la o accelerare a fluxului glicolitic și a fermentației lactice, procese ce mențin mediul hipoxic acid al tumorii. În plus, HIF1A determină și transcripția unor factori angiogenici, cu proliferarea celulelor endoteliale și a noi vase de sânge. Studii recente (2014, 2016) au demonstrat că HIF1A are rol în creșterea rezistenței tumorii la chimio- și radioterapie. Cercetările au arătat că hiperoxigenarea țesutului tumoral determină în mod direct inhibarea HIF1A, factor a cărui valoare este crescută în majoritatea formelor de cancer.
Ozonoterapia este sinergică cu chimioterapia
În
plus, ozonul poate induce sinteza diferitelor clase de citokine
proinflamatoare, ce vor activa, la rândul lor, macrofagele declanșând, astfel,
o reacție amplă a sistemului imunitar. Prin urmare, ozonoterapia poate
îmbunătăți activitatea antitumorală a limfocitelor T și a celulelor natural
killer (NK). Prin inhibarea acțiunii factorului HIF1A, hiperoxia indusă de ozon
crește efectul chimioterapiei, cu reducerea rezistenței tumorale la tratament,
și îmbunătățește proprietățile hemoreologice, facilitând accesul medicamentelor
la nivelul centrului tumoral hipoxic. Aceste două acțiuni determină și o
scădere a dozelor de chimioterapice administrate, cu o reducere a toxicității
și a efectelor secundare aferente: scăderea efectelor cardiace ale
administrării de doxorubicină, reducerea ratei infecțiilor, prin stimularea
funcției imunitare, creșterea concentrației hemoglobinei, cu scăderea senzației
de oboseală, reducerea incidenței amețelilor și a vărsăturilor cauzate de
chimioterapie. Administrarea, concomitent cu chimioterapia, a ozonului reduce
cu ¼, până la ¾, cantitatea de medicamente administrată.
Ozonoterapia distruge selectiv celulele tumorale
Efectul ozonoterapiei asupra celulelor canceroase, hipoxice, este unul specific. Ozonul ”atacă” celulele anormale, nesănătoase, ce se divid haotic, identificându-le în funcție de absența anumitor proteine membranare. Astfel, ozonul distruge selectiv celulele canceroase, neinterferând cu activitatea celulelor normale, precum în terapiile anticanceroase clasice, în cazul cărora nu există o diferențiere între tipurile de celule distruse. Prin urmare, în cazul cancerului, reinversarea proceselor inductoare ale hipoxiei locale are un efect de stopare a creșterii țesutului tumoral.
Dovezi clinice ale ozonoterapiei în cancer
Un studiu clinic realizat în Spania, în 2015, arată că ozonoterapia este eficientă în reducerea efectelor secundare cauzate de radioterapie la pacienții cu cancer de prostată, fără a determina efecte secundare la administrare.
Rezultatele unui alt studiu clinic realizat în Rusia, în 2017, pe 100 de pacienți cu forme de cancer uterin și endometrial, au arătat că această terapie crește funcția antitumorală a sistemului imunitar.
În
cazul limfedemului secundar, studiile clinice au arătat că ozonoterapia reduce
semnificativ (p<0.05) tumefierea zonei afectate și îmbunătățește circulația
limfatică la pacientele diagnosticate cu cancer la sân.
Procedura medicală
Ozonul medical este obținut cu ajutorul unui dispozitiv medical în care impulsuri electrice desfac oxigenul în atomi, cu formarea unui amestec de ozon și oxigen, în concentrația dorită. Se folosesc doar generatoare medicale standardizate, ce produc ozon cu ajutorul oxigenului medicinal. Ozonul medical este întotdeauna alcătuit dintr-un amestec de ozon pur și oxigen pur (0,05% - max. 5%). Generatoarele de ozon sunt fabricate din oțel inoxidabil, sticlă sau Teflon. În generarea ozonului nu se folosește aer normal deoarece se formează dioxid de azot toxic (N2O2). Ozonoterapia este realizată doar de către personal medical specializat.
Autohemoterapia majoră este una din cele mai utilizate și mai eficiente metode de administrare a ozonului. Procesul implică prelevarea, în recipiente sterile speciale, a 50 – 150 mL sânge din vena cubitală a pacientului. O dată colectat, ozonul este injectat în recipient și amestecat cu sângele, agitându-se ușor. Apoi sângele ozonat este reperfuzat pacientului, întreaga procedură durând aproximativ 30 – 40 de minute.
Alte proceduri utilizate în ozonoterapie sunt: autohemoterapia minoră (cu ozonarea a 10 – 15 mL sânge, urmată de reinjectare intramusculară), injectarea directă în tumoră (ozonopunctură), insuflațiile rectale, infiltrații cutanate, infiltrații intraarticulare, administrare topică a uleiului sau cremelor ozonate. Terapia este alcătuită din 10 sesiuni, în funcție de patologie, putându-se repeta de 2 sau 3 ori (20-30 sesiuni).
Efecte adverse și contraindicații
Ozonoterapia reprezintă o metodă caracterizată de lipsa, aproape în totalitate, a efectelor adverse, fiind folosită complementar tratamentelor medicale standardizate. Anterior începerii tratamentului trebuie realizate analizele de bază ale sângelui, precum cele de coagulare.
Utilizarea ozonului, în conformitate cu standardele medicale impuse, este absolut sigură și fără efecte secundare. O analiză realizată în Germania în rândul medicilor și practicienilor autorizați în utilizarea terapeutică a ozonului a arătat că, pentru 5.579.238 de tratamente realizate pentru 384.775 pacienți, a fost înregistrată o rată de 0,0007% de efecte secundare, ele fiind minore și nepunând în pericol viața pacienților.
Acțiune selectivă. Cercetările au arătat că ozonul nu acționează asupra celulelor sănătoase din organism, deosebindu-le în funcție de încărcătura electrică specifică și a barierei enzimatice membranare puternice. De aceea, ozonoterapia mai este numită și ”terapia țintită” – ozonul identifică și distruge doar celulele bolnave. De exemplu, complicațiile asociate diabetului sunt atribuite stării de stres oxidativ prezente în corp. Studiile au demonstrat că ozonul activează sistemele antioxidante din organism, ajutând la scăderea glicemiei și a nivelului radicalilor liberi. În plus, prin normalizarea concentrației peroxidului organic, ca urmare a stimulării activității superoxid dismutazei, ozonul reduce și previne instalarea stresului oxidativ.
Smith AJ et al. Open Journal of Molecular and Integrative Physiology 2015; 5:37-48.
Kiziltan HȘ et al. Alternative Therapies in Health and Medicine2015; 21(2):24-29.
Yanchenko OS et al. Revista Española de Ozonoterapia 2017; 7(1):77-81.
Waked IS, Nagib SH, Omar MH. Cancer and Clinical Oncology 2013; 2(2):93.
Ai Z, Lu Y, Qiu S, Fan Z. Cancer Letters 2016; 373:36-44.
Delgado-Roche L et al. Sultan Qaboos University Medical Journal 2014; 14:e342-348.
Hatfield SM et al. Sci Transl Med 2015; 7:277ra30.
Coppola L et al. Int J Geriatr Psychiatry 2010; 25: 208-213.
